Navalnicul (Scolopendrium vulgare) este o specie de feriga cu frunze mari, lucitoare, in forma de lance, dispuse in rozete, folosita in medicina populara. Creste la umbra, preferand padurile de fag, in zonele colinare inalte, precum si la munte. La campie apare mult mai rar.
In scop terapeutic se folosesc frunzele recoltate cu tot cu petiol, care contin enzime, tanin si vitamine. Calitatile astringente, diaforetice si diuretice, cunoscute de mult timp de medicina populara, au fost confirmate de cercetarile stiintifice moderne.
Datorita efectelor sale, infuzia din frunze de navalnic se recomanda in diaree, febra si diureza scazuta. In medicina traditionala romaneasca, navalnicul se mai foloseste intern in bolile de plamani, impotriva tusei si degajarea cailor respiratorii, datorita efectului expectorant.
Deoarece s-a constatat ca prin uscare foarte multe din principiile constituente se pierd, se recomanda ca in tratamentul cu aceasta planta sa se foloseasca frunze proaspete, rupte marunt, o lingura de planta la o cana de apa. Navalnicul se gaseste verde si iarna sub zapada.
Vest-europenii ii atribuie navalnicului si o actiune colagoga, acesta favorizand evacuarea bilei in duoden. De aceea, ceaiul se si este recomanda, ca adjuvant, in obstructiile vezicii biliare.
Atentie, insa! Inainte de a incepe un tratament cu navalnic e bine sa ceri sfatul unui medic, deoarece s-a constatat ca planta contine tiaminaze, care distrug vitamina B1 din organism.
Legenda din spatele plantei
Navalnicul, cunoscut si sub denumirea de limba cerbului, nu este numai o planta de leac, ci si una magica, de dragoste, lucru care ne este spus de o legenda deosebit de frumoasa, ajunsa pana la noi datorita culegatorilor pasionati de folclor.
Se spune ca Navalnic era un flacau frumos, dupa care fetele se prapadeau. Cand se intampla ca Navalnic, flacaul, sa intre undeva, in vreun sat, toate cararile se incurcau pentru fetele frumoase si toata partea femeiasca umbla buimaca si nu-si mai putea tine firea.
La un moment dat, nazdravanul Navalnic a intrat intr-o padure si, cum Maica Domnului tocmai voia sa treaca pe acolo, a ratacit si ea calea din cauza lui si trei zile si trei nopti a ratacit printre copaci si buruieni, fara sa-si gaseasca drumul.
Intr-o buna dimineata, insa, chiar in zori, Maica cea Sfanta s-a intalnit cu o batrana, imbracata intr-o camasa alba, iesita dupa buruieni de leac, fiind si ea buimacita de cap de feciorul cel navalnic.
Maica Domnului a intrebat-o pe cine cauta si batrana i-a raspuns ca pe feciorul Navalnic, cel rau care uraste fetele, ca sa-i faca de urat, sa nu mai incurce drumurile oamenilor.
Ascuns intr-un tufis, Navalnic a auzit ce gand ii pusese batrana si a iesit de acolo vijelios, cu gand rau, dorind sa le omoare pe cele doua femei. Batrana, insa, cunoscandu-l indata, l-a si blagoslovit spunandu-i: "Navalnic esti, navalnic sa fii! Intre buruieni de dragoste esti, si buruiana de dragoste sa ramai!"
De atunci se spune ca de Santamaria Mare, sarbatorita intotdeauna la 15 august, tineretul, fete si flacai, ducand in mana zahar, insotit de o batrana din sat, imbracata intr-o camasa alba, curata, merg dis-de-dimineata sa culeaga naprasnic, buruiana de dragoste.
In timp ce tinerii culeg buruiana, batrana aceea frumos imbracata striga: "Cum navaleste lumea la zahar, asa sa navaleasca si dragostea in casa la mine!", dupa care tinerii incep sa chiuie tare de fiecare data cand dau cu ochii de buruiana de dragoste.
Sa avem sanatate!
