Sfatul psihologului: Copilul meu si televizorul

Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com

Am sa acord atentie in acest articol unei teme pe care cititorii mi-au propus-o de mai multe ori, si anume impactul si rolul mijloacelor media in viata copilului.

Televizorul este una din formele media cele mai prezente in viata noastra si ofera o gama larga de informatii. Este important sa plecam de la premisa ca nici un mijloc media (televizor, calculator, internet, jocuri video) nu reprezinta un factor nociv sau negativ prin definitie, ci reprezinta un instrument ale carui calitati le putem folosi.

Pentru aceasta este necesar sa ne familiarizam intai noi si sa cunoastem bine care sunt componentele sale si ce rol pot juca in viata familiei sau a copilului.

Televizorul este o sursa bogata de informatii si variata, dar tocmai aceasta caracteristica il determina sa devina adesea o sursa de confuzie. Copilul este atras de acest amestec si de accesul facil si nu are capacitatea de a diferentia calitatea informatiei primite.

Pana la varsta de trei ani, accesul copilului la tv nu are nici un beneficiu anume, ci doar un rol de captare a atentiei prin intensitatea stimulului vizual. Imaginile care se schimba repede, culorile, formele, sunetele toate il atrag pe copil si il pot mentine mult timp captivat de aceste elemente senzoriale fara insa a putea asimila si un continut din ceea ce vede.

Impactul este puternic in plan afectiv si poate determina stari de euforie, agitatie, senzatia de privit in gol sau starea de transa. Dezvoltarea in copilaria mica solicita din partea copilului o pozitie activa si implicata, iar televizorul presupune o pozitie pasiva, in care copilul nu participa cu nimic.

Ulterior, putem selecta emisiuni sau desene animate care sunt in conformitate cu varsta copilului si pe care le putem privi impreuna cu el, putand discuta pe seama lor sau sa le folosim in jocuri. Este foarte importanta prezenta parintelui alaturi de copil pentru a oferi acestuia posibilitatea sa intrebe, sa se exprime, sa comunice despre ceea ce vede.

Capacitatea de a da o semnificatie celor privite se formeaza treptat, la inceput totul este doar foarte mult afect. De aceea, in absenta parintelui care sa explice, sa sprijine incercarea copilului de a intelege, copiii se manifesta ei insisi asa cum vad la televizor, repetand sau reluand diferite actiuni sau cuvinte pentru a le intelege.

Imitatia este in acest caz singurul instrument cognitiv la care au acces pentru a da un sens.

Se poate intampla insa, in ciuda incercarilor de a selecta un program adecvat, ca anumite secvente cu un caracter violent sau sexual sa fie privite de copil, fie intamplator, fie datorita curiozitatii sale de a afla anumite raspunsuri la intrebarile pe care si le pune.

Este firesc acest demers de cunoastere al copilului, care a devenit din ce in ce mai precoce, dar incercarea de a afla raspunsuri in contact cu aceste scene vizuale poate fi traumatica pentru dezvoltarea ulterioara. Vizualul nu lasa loc elaborarii, se petrece instantaneu si ramane ca o amintire ecran din care cuvintele lipsesc si raman doar actele.

Ceea ce cauta copilul sunt insa cuvintele, iar acestea se afla la parinti. Refuzul sau tabu-ul acestor cuvinte faciliteaza accesul la aceste imagini care ingreuneaza si mai mult incercarea copilului de a intelege.

Atunci cand copilul a luat contact cu astfel de secvente, ceea ce putem face este nu sa il acuzam si sa il pedepsim, ci sa il ajutam sa ne spuna ce anume cauta, ce l-a atras spre ele.

Televizorul nu este un mijloc de a petrece timpul liber pentru copii. El doar o modalitate de a avea acces la niste imagini si informatii, care nu au nici un folos daca nu sunt ele la randul lor parte a unei activitati individuale sau de familie.

Lipsa de timp sau nevoia parintilor de a petrece un pic de timp in liniste, ii poate incuraja uneori sa considere ca a lasa copilul la tv este o alternative viabila, dar copilul are nevoie de interactiune si legatura cu parintele pentru a invata sa aleaga ce este de luat din ceea ce vede si ce poate face cu ceea ce vede.

Psiholog Cristina Calarasanu

psiholog@ziare.com

Sebastian Burduja, candidatul PNL la Primăria Capitalei: ”Bucureștenii să nu mai fie forțați să aleagă răul cel mai mic"

Candidatul liberal la Primăria Capitalei, anunțat odată cu retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursă, vrea să propună „un model liberal de administrație”. Sebastian Burduja, liderul...

Românii au investit sume record în titlurile de stat. Depozitele în lei ale populației la bănci, la un maxim istoric

Românii au investit o sumă record de aproape 3,2 miliarde de lei, echivalentul a 643 milioane de euro, în titluri de stat Fidelis, săptămâna trecută. De asemenea, depozitele în lei ale...