Razboiul pentru cucerirea credinciosilor la urne (Opinii)

Se intampla in Romania ca o data la cinci ani sa fie alegeri prezidentiale. Este momentul cand politica romaneasca intra in fierbere, de ca si cum destinul fiecarui roman tine in mod exclusiv de rezultatul acestor alegeri.

Desi exista o doza de adevar pana si in aceasta propozitie, viata majoritatii romanilor tine de prea multi factori si elemente indirect conectate, pentru ca numele si profilul presedintelui ales sa aiba de a face atat de mult cu viata de zi cu zi a cetatenilor.

Pentru unii, insa, mai cu seama pentru cei implicati direct in jocul puterii la nivelul cel mai inalt, rezultatul alegerilor are un impact major asupra destinului personal. Pe de alta parte, pentru cei mai multi alegerile care vor decide presedintele Romaniei pentru urmatorii cinci ani nu reprezinta nimic altceva decat un circ pe care televiziunile il desfasoara pe durata catorva luni, cu accent pe ultima luna dinaintea votului. In functie de spectacolele organizate si de evolutia candidatilor la ultimele reprezentatii, se va decide in mare si rezultatul alegerilor.

Consecintele directe ale alegerii unuia sau altuia dintre candidati sunt, pe termen mediu si lung, neglijabile spre nesemnificative. Cu atat mai mult in 2014 decat a fost, probabil, in 1996 sau in 2004. Decidentii externi, interconectarea administratiei centrale si locale tot mai mult la structurile Uniunii Europene si greutatea cu care sistemul social-administrativ-politic romanesc se lasa reformat sau schimbat sunt elemente care transforma orice nume de presedinte intr-o simpla tendinta si nimic mai mult.

Si pentru ca le-a ramas atat de putin de oferit in campanie, dupa ce toti liderii politici au constientizat ce saraca libertate de actiune le-a ramas in urma integrarii tot mai mult a tarii in structurile europene, fiecare isi cauta portita prin care sa patrunda in sufletul fiecarui cetatean, pentru a-l scoate la vot.

Unii aleg sa mearga pe emotiile produse de discursul justitiar, al statului de drept unde Justitia este noua zeita a modernitatii.

Doar ca printre catusele si condamnarile care se inmultesc in proportie geometrica in apropierea alegerilor, dand senzatia ca statul de drept e la apogeul relansarii in coltul de lume barbar inca al Europei, din pieptul candidatilor a mai izbucnit o tema: religia si confesiunea celor care se pregatesc sa se infrunte in finala pentru Cotroceni.

Cel mai surprinzator lucru este ca Victor Ponta, candidatul celui mai mare partid de stanga, a dat startul si tonul dezbaterii, invocand ortodoxia ca o calitate de care nu are a "se rusina" in propria tara.

De ca si cum toti ceilalti care se intampla sa nu fie ortodocsi ar trebui sa se gandeasca daca pot fi la fel de mandri de confesiunea lor cum este tanarul premier social democrat. O decadere trista si ingrijoratoare fata de "ateul" Ion Iliescu, politicianul care si-a riscat sansele la alegerile din 1996, in confruntarea cu Emil Constantinescu, pe acelasi teren mlastinos si periculos al religiei.

Revenirea temei religioase in discursul politic la varf, mai cu seama in perspectiva prezidentialelor, exprima, in opinia mea, nu doar saracia liderilor si lipsa de imaginatie a consilierilor, dar si marea complicitate dintre reprezentantii Bisericii Ortodoxe si politicieni.

Miza ciondanelii dintre Victor Ponta si Catalin Predoiu, cu implicarea confesiunii lui Klaus Iohannis - cel care, totusi, s-a abtinut din nou sa se pronunte pe subiect, vizeaza pana la urma tot clerul BOR, cu tot cu influenta pe care ei stiu ca o are asupra enoriasilor in caz de necesitate si forta majora.

Acest "deal" subinteles sau uneori clar exprimat la cel mai inalt nivel intre politica si religie, fonduri alocate de Guvern pentru constructia Catedralei Neamului versus "binecuvantarea" Prea Fericitului Daniel catre tanarul premier Ponta de Paste - de exemplu, si speranta prelungirii si concretizarii lui intr-un ajutor in timpul campaniei sunt cel mai bun semnal de alarma pe care o societate il poate primi inainte de a intra intr-un derapaj extrem.

Ar trebui sa fie cu atat mai ingrijorator cu cat stim din trecut, din lectiile istoriei, ce se poate intampla cand statul ajunge sa includa printre institutiile sale de control si indrumare Biserica si clerul ei. "Norocul" nostru este ca BOR se axeaza in ultimii ani mai mult pe afaceri decat pe partea spirituala a lucraturii ei in lume.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...