Adesea sintagma "reducerea CAS cu cinci puncte procentuale" suna atat de frumos la urechea romanului, incat acesta poate ramane cu impresia ca Guvernul se zbate ca sa-i intre lui cele cinci puncte procentuale direct in buzunar si nu in alta parte.
Impresia este intarita si de felul cum trage premierul spuza pe turta lui, atragand mereu atentia ca presedintele Basescu a taiat salariile, iar el nu numai ca le restituie, dar mai reduce si contributiile. Prezentate la pachet, problemele se amesteca si iau ochii.
Dar problemele nu trebuie deloc amestecate. Probabil ca sa risipeasca orice confuzie, o ziarista a intrebat-o pe doamna ministru a Finantelor de la cine se reduc cele cinci puncte: de la angajat sau de la angajator? Raspunsul a venit corect: de la acesta din urma.
De fapt, nici domnul Ponta nu neaga, dar pune pariu ca angajatorul ori va investi cele cinci puncte procentuale in crearea de locuri de munca, ori va mari salariile angajatilor sai. In orice caz nu le va insfaca el insusi, marindu-si profitul, ca doar nu-i hapsan.
Teorie si practica
Hai sa vedem insa cum stau lucrurile in practica cea din toate zilele. Sunt posibile mai multe scenarii.
Unu. Angajatorul investeste. Dar asta va crea oare automat locuri de munca? Sa ne amintim de timpurile trecute, cand Henry Ford sau altii ca el investeau ca sa mecanizeze munca, disponibilizand sute si chiar mii de oameni.
Sunt si astazi destule IMM-uri care lucreaza manual si ar fi bucuroase sa-si achizitioneze o masina automata reducandu-si personalul. In asemenea caz, creeaza someri, nu locuri de munca. Desigur, cazul nu trebuie generalizat, dar nici trecut cu vederea.
Doi. Angajatorul e om, ca si noi. El vede ca are doua variante: ori investeste si nu neaga nimeni aceasta posibilitate, ori plateste impozitul pe profit si isi ia restul de bani pentru buzunarul sau - nu ca ar fi hapsan, dar e om practic.
De vreun secol si ceva, economistii de stanga tot bat moneda pe aceasta varianta, care incrimineaza capitalismul. Iar presedintele unui partid social-democrat se face ca n-o observa.
Trei. Angajatorul nu e numai om, e si smecher. El stie ca, daca se afla in relatii bune cu inspectorii fiscali, poate folosi scutirea de impozit, investind in altceva, decat pentru locurile de munca suplimentare: un laptop personal, o noua cladire cumparata in locul celei pentru care plateste chirie, un mijloc de transport in locul celui invechit, tehnica de calcul si multe altele. Nici pomeneala de locuri de munca!
Afara-i vopsit gardu'...
Dar problema are si alte fatete. Oficialii nostri au declarat pe fata ca, pentru sustinerea golului creat prin reducerea CAS, exista deja la buget un excedent de 850 milioane lei. Unde exista acesti bani? La buget, cum am spus. Unde s-a creat insa golul? La fondurile de asigurari sociale.
Cu alte cuvinte, Guvernul renunta la fondurile bugetare, cu care putea sa creeze singur locuri de munca - eventual investind in "marile proiecte" - si ii aloca la operatori privati, care nu sunt obligati sa dea cuiva socoteala ce fac ei cu banii nostri, bani publici.
Sa ne intelegem, sub aspectul conceptului liberal masura e foarte buna. Nu deranjeaza ca se reduce CAS cu 5 puncte procentuale, nu deranjeaza ca se scuteste de impozit profitul reinvestit.
Este evident ca initiativele incurajeaza patronatul, dar sa explici telespectatorilor ca de aici se va trage neaparat crearea noilor locuri de munca si marirea salariilor in zona privata inseamna sa umbli cu cioara vopsita. Telespectatorul isi reaminteste reclama de la circ: "afara-i vopsit gardu' si-inauntru-i leopardu'".
Poate ma insel, dar intuitia imi sopteste ca poate nici domnul Ponta nu e chiar sigur 100% pe tot ce spune. Altfel, nu-mi explic diferenta dintre declaratia de vineri, cand sustinea ferm ca, pentru trimestrul IV sunt asiguate cele 850 milioane lei, iar luni explica la televizor ca banii sunt in primejdie pentru ca presedintele n-a semnat Legea Insolventei.
Haida-de! Premierul putea sa-l fi sunat la telefon pe presedinte, daca voia cu adevarat o rezolvare urgenta la termenul de 1 octombrie si nu una cu termen 1 aprilie, spre care a si inceput sa bata saua, ca sa priceapa telespectatorii.
