Victor Ponta si-a mai legat o tinichea de coada

Zilele trecute, s-a comentat la televiziune o stire bizara: in centrul unei capitale nordice, mai multe camere de supraveghere au filmat momentul cand unul dintre ministri trecea prin intersectie neregulamentar, pe culoarea rosie a semaforului.

In aceeasi zi, presa a pus mana pe filmulet, catre seara aparea pe micul ecran, iar in zilele urmatoare ministrul isi dadea demisia din Guvern, pentru ca imaginea inaltei institutii sa nu fie cumva prejudiciata in fata opiniei publice.

Fireste, putea sa conteste amenda, sa se bucure de prezumtia de nevinovatie pana la hotararea definitiva, sa expertizeze filmuletul si sa angajeze un colectiv de avocati priceputi, care sa-l scoata basma curata.

Basma curata fata de cine? Fata de lege, bineinteles. Adica nu va mai plati amenda. Asta ar fi cerut, asta ar fi obtinut. Nu putea cere intoarcerea in timp, pentru ca imaginea publica sa redevina ca la inceput. Imaginea e ca virginitatea: odata pierduta, s-a dus. Nici Justitia n-o poate aduce inapoi.

Cazul mi-a venit in minte cu gandul la premierul nostru, ale carui gafe monumentale lovesc socant in propria sa imagine, in cea a PSD, a Guvernului si, pana la urma, a tarii.

Dar ce-i pasa domnului Ponta de imaginea partidului, a Guvernului sau a tarii? El s-a cramponat salbatic de scaunul din Palatul Victoria si-l tine strans. Daca-l pierde acum, nu-l va mai prinde in veci. Din acest motiv nu demisioneaza, desi ar fi avut pana acum numeroase ocazii s-o faca.

Prima ocazie i-a oferit-o scandalul plagiatului, care intamplator intervenea tocmai intr-o perioada cand unii demnitari europeni, acuzati si ei de ceva similar, s-au retras rapid, dandu-si demonstrativ demisia.

Presa noastra batea si ea saua ca sa priceapa Ponta, dar iapa se prefacea ca-i grea de cap. Prim-ministrul a infiintat o comisie ministeriala, care stabilea ca plagiatul nu-i plagiat, spre deosebire de obisnuita comisie universitara care stabilise deja ca Ponta e plagiator.

Socotind ca o comisie ministeriala este mai mare decat una universitara, plagiatorul a rasuflat usurat: am scapat.

Ei, as! Scapase doar in fata subalternilor sai, a yesman-ilor si a lingusitorilor. N-a scapat deloc in fata opiniei publice, a mediilor academice si universitare. Deocamdata tinicheaua e legata de coada.

A doua ocazie a fost la referendum. Izbanda presedintelui de atunci nu se datoreaza faptului ca ar fi obtinut majoritatea. Se datoreaza incapacitatii ministrilor si a premierului de a gestiona scrutinul. Eu cred ca s-a ratat un lucru castigat, doar pentru ca guvernul si-a dat cu dreptu'-n stangu' la intocmirea listelor de alegatori.

Iar premierul, in loc sa demisioneze dupa un esec usturator (si costisitor), s-a facut ca ploua. A doua tinichea.

A treia ocazie s-a ivit la alegerile prezidentiale. In intreaga lume, cel care pierde asemenea alegeri abandoneaza puterea. Este drept ca Ponta pierdea alegerile prezidentiale, iar puterea o detinea in calitate de prim-ministru, insa el personal se regasea intr-o situatie foarte incomoda.

Ca prim-ministru n-a fost ales niciodata prin vot direct. Abia acum, votul direct demonstra ca electoratul nu-l doreste, iar legitimitatea lui sta pe teren subred. In orice tara civilizata, o asemenea prabusire ar impune demisia. Dar domnul Ponta a preferat tinicheaua. A treia tinichea.

A patra ocazie - si cea mai rasunatoare tinichea - a aparut recent, de cand prim-ministrul tarii are calitatea de inculpat. Ceva care sa-ti festeleasaca mai rau imaginea nici nu se poate. Opinia publica si Opozitia ii cer demisia, presedintele tarii ii cere si el.

Ti-ai gasit! Decat sa demisioneze, domnului Ponta i se pare mai intersant sa intre in conflict cu procurorul de caz, calificandu-l "total neprofesionist" si un obsedat care "inventeaza si imagineaza fapte". Fireste, procurorii au reactionat si rezultatul il vom vedea. Asta este obiectul unei tinichele aparte. A cincea.

Scandalul e in toi, iar noi ne tinem de el, intr-un moment cand scolile si spitalele sunt intr-o stare de plans, iar intreaga Europa se uita cu ochii cat cepele la fluxul de migranti care invadeaza nestavilit continentul.

Ma intreb ce facea domnul Ponta daca era el ministru in acea tara nordica despre care vorbeam la inceput si daca ar fi fost filmat trecand pe rosu. Fara indoiala, s-ar fi judecat cu serviciul circulatiei ca sa beneficieze de prezumtie timp de cel putin doi ani si cel mult opt, in cazul cand si acolo, in nord, procesele se deruleaza la fel de repede ca la noi.

Alta varianta ar fi sa dea o hotarare de guvern, pentru ca ministrii sa poata trece liber pe culoarea rosie, ca salvarile si pompierii, semnalandu-si prezenta cu un tignal sfasietor.

Nicușor Dan susține că PSD se delimitează de Cîrstoiu: ”Nu știu dacă se va apropia de Piedone”

Edilul general, Nicuşor Dan, afirmă că PSD începe să se delimiteze de Cătălin Cîrstoiu, candidatul coaliţiei la Primăria Capitalei, şi susţine că acest lucru corespunde cu orientarea...

UDMR propune "Ziua de Curăţenie Naţională". Când ar avea loc noua inițiativă dedicată protecției mediului

A treia zi de sâmbătă din luna septembrie ar putea deveni „Ziua de Curăţenie Naţională”, potrivit unui proiect de lege al UDMR depus la Parlament, având ca scop principal creşterea...