Opinii: Supararea domnului Ponta

Rau s-a mai suparat dl. Ponta dupa articolul pe care l-am publicat vineri pe ziare.com "Victor Ponta, mare boier, mare caracter!", articol pe care l-a catalogat drept ,,jegos", scris la comanda Cotrocenilor si/sau (nu mi-e foarte clar) dintr-o prea mare dragoste pentru Traian Basescu ori o prea mare ura fata de domnia sa.

O atat de mare suparare nu este decat, ar zice unii, confirmarea involuntara si frustrata a celor scrise in textul respectiv. Nu vreau sa speculez insa si, tocmai de aceea, as fi socotit de maxim interes ca dl. Ponta sa-si insoteasca vituperarea cu o argumentatie minima, cu o constructie logica (chiar scheletica!) din care sa inteleg ce anume i s-a parut ,,jegos" sau, macar, incorect.

Cum argumentele si logica nu i-au fost la-ndemana, cel putin in aceasta situatie, domnia sa a preferat sa invoce doi termeni antitetici de esenta afectiva: dragoste si ura.

Dar si din aceasta perspectiva, extrem de simplista, am unele nelamuriri. Textul intitulat ,,Cancerul bugetar n-a fost extirpat", pe care PSD l-a plagiat aproape integral in cea mai recenta motiune de cenzura impotriva cabinetului Boc, tot din dragostea nemarginita pentru presedinte a fost izvorat?

Dintr-o iubire suprema pentru presedinte a izvorat si comparatia de acolo dintre Traian Basescu si doctorul Ciomu? Adica motiunea de cenzura a PSD a continut o declaratie de dragoste fata de presedinte? (Ca a continut un furt intelectual, pe fostul procuror Ponta pare a nu-l fi deranjat catusi de putin!).

Sau poate ca tot in semn de afectiune fara margini fata de Traian Basescu am afirmat ca presedintele a tradat reforma educatiei, ca a abdicat nepermis de la toate principiile in virtutea carora a ajuns in pozitia pe care o ocupa, ca a tolerat inacceptabil clientelismul si lipsa de performanta a actualei guvernari?

Indiferent cum o luam, ma tem ca problema domnului Ponta nu tine nici de ura si nici de dragostea pe care le invoca. Problema lui Victor Ponta este ca nu intelege esenta unui jurnalism cu adevarat independent si, implicit, esenta democratiei.

Vedeti, domnule Ponta, pentru mine metrul are tot 100 de centimetri indiferent ca-l masor cu el pe Traian Basescu, pe Ion Iliescu, pe Adrian Nastase sau va masor pe dumneavoastra. Indiferent care este personajul politic sau situatia politica la care ma raportez, operez cu acelasi set de criterii si principii, morale, legale si democratice.

Unitatea de masura este unica, rezultatele sunt desigur diferite, dupa subiectul analizei. Iar felul in care reactioneaza un politician atunci cand ii este pusa in fata oglinda, nu intotdeauna luminoasa, a unor astfel de rezultate, arata cat spirit democratic are in el. Ele nu sunt, desigur, infailibile, dar daca sunt argumentate, trebuie combatute la fel de argumentat si rational. Dar atunci cand socotesti acelasi ziarist drept numai bun de plagiat cand il critica pe adversar si de-a dreptul jegos cand te critica pe tine, ai picat cu brio nu numai testul democratiei, ci si pe acela de caracter.

De ce sa ne miram insa? Pentru Victor Ponta, Mircea Geoana era un politician exceptional, numai bun de facut presedintele Romaniei, pe vremea cand ii era purtator de cuvant, deci cel mai apropiat colaborator, in campania prezidentiala, pentru ca acum, pentru acelasi Victor Ponta, Mircea Geoana sa reprezinte "imaginea esecului, a compromisului, a infringerilor si a umilintelor" PSD. Care-o fi unitatea de masura folosita de dl. Ponta atunci si acum? Sau o fi vorba tot despre o poveste de amor si ura?

E drept, Victor Ponta nu e singurul politician care nu poate intelege independenta presei. A suferit de aceeasi boala si mentorul sau, Adrian Nastase. Insa spre nefericirea lui si a partidului pe care-l conduce, actualul lider PSD a mostenit doar cea mai mare parte a defectelor fostului premier, insa nu vadeste niciuna dintre incontestabilele calitati ale lui Adrian Nastase. A suferit de aceasta boala si Ion Iliescu, o manifesta adesea si Traian Basescu, dar sunt personaje de o anvergura politica la care Victor Ponta nici macar nu poate visa.

Asadar, dl. Ponta poate sta linistit. Nicio litera din cele puse de mine pe hartie vreodata nu au fost comandate sau izvorate din altceva decat aplicarea unor unitati de masura in care cred sincer si care, in opinia mea, sunt unitatile de masura ale democratiei autentice si ale unei societati echilibrate.

Si inca o precizare la speranta marturisita a lui Victor Ponta ca l-as uri: ura, la fel ca dragostea, este o investitie afectiva cu mult prea costisitoare pentru ca vreun politician roman in viata sa o merite. Atitudinea mea fata de subiectii analizelor mele este asadar cu mult mai apropiata de aceea a biologului fata de broasca pe care o diseca.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...