Ziare.com

Realismul rusesc sau diplomatia obsesiilor

de Cosmin Popa, cercetator
Joi, 11 Februarie 2016, ora 11:03

   

Realismul rusesc sau diplomatia obsesiilor
Cosmin Popa
Interviul lui Serghei Lavrov din Moskovskii Komsomolet (Comsomolistul Moscovit) spune despre politica externa a Moscovei mai mult decat o tona de documente oficiale ale Rusiei.

Citeste toate textele scrise de Cosmin Popa pentru Ziare.com

Aparent relaxat, ba chiar respingand festivismul sovietic evocat de "Ziua diplomatului", care se sarbatoreste in Rusia la 10 februarie, Lavrov a "zburat" peste relatiile internationale, incercand sa construisca imaginea unei Rusii previzibile, moderne, care chiar se constituie intr-o alternativa la Pax Americana.

In realitate, citit printre randuri, cu o buna proprietate a semnificatiei politice cu care rusii investesc o serie de cuvinte-cheie, Lavrov ne-a aratat o Rusie obosita, blocata in trecut, organic incapabila sa evolueze.

Vrajit poate de propaganda putinista a unei Rusii puternice, din cauza sfintei ignorante sau poate dintr-un complex anti-american, aflat la moda in toata Europa, spatiul public romanesc este plin de afirmatii care preamaresc "gandirea strategica" a Rusiei, celebrul "joc de sah" al diplomatiei de la Moscova sau actiunea hotarata a lui Putin.

In realitate, insa, Rusia este o tara a carei politica externa este profund schematica, lipsita de viziune strategica, care sufera de un evident automatism.

O privire mai atenta la ceea ce intreprinde Putin in ultimii ani, atat pe plan extern, dar si in interior, arata ca resursele de inventivitate politica ale regimului sunt epuizate, iar forta si intimidarea incep sa joace un rol din ce in ce mai important in promovarea intereselor rusesti.

Uzand si abuzand de forta, afara si inlauntrul tarii, Putin potenteaza disponibilitatea celor pe care Rusia ii considera adversari de a apela la forta, la randul lor.

Folosind forta si constrangerea in relatia cu cei slabi, expunandu-si neintrerupt capacitatile militare, regimul de la Moscova a reusit sa ne obisnuiasca, daca nu cu ideea unui "mare razboi", cel putin cu aceea a unor confruntari locale.

Demarat ca un nou experiment modernizator, aparent paradoxal, putinismul s-a transformat intr-un catalizator al procesului de intoarcere la realismul clasic, in care aliantele se succedau cu o repeziciune uimitoare, iar interesele se modificau in functie de perspectiva personala a politicienilor talentati sau a monarhilor plini de vitalitate politica.

In cazul Rusiei, avem de-a face mai degraba cu o serie de obsesii si mai putin cu un realism autentic. In realitate, ceea ce politicenii rusi numesc "realism" in politica externa este ideea fixa ca interesele Rusiei vor prevala daca Moscova va exploata disensiunile dintre puterile occidentale.

Rolul istoric al Imperiului Rus, al URSS sau al Federatiei Ruse, cred liderii rusi, este acela de a interveni hotarator in jocul politic sau in razboi, atunci cand taberele aflate in confruntare sunt indeajuns de slabe pentru a le fi impuse conditii.

Petru cel Mare, Ecaterina cea Mare, Alexandru I, Alexandru al II-lea, Lenin, Stalin, Gorbaciov si Putin au actionat exact in virtutea acestei logici. O astfel de gandire recomanda dispretul fata de orice valori, predispune la aliante cu parteneri odiosi si justifica toate crimele, caci nimic nu poate fi imoral daca este infaptuit in numele unor ratiuni de stat superioare sau al revolutiei.

De fapt, tara care ocupa a sasea parte a uscatului, care detine cele mai mari rezerve de materii prime, care a dat lumii genii ale stiintei si culturii si care detine un arsenal impresionant de arme de distrugere in masa gandeste relatiile internationale la scara unei puteri mijlocii, preocupata sa-si asigure supravietuirea intre imperii.

Desi atat de crunt reprimata de imperatorii de la Petersburg si "discreditata" de secole de civilizatie europeana transplantata, Moscovia lui Ivan Kalita a supravietuit in fiecare dintre conducatorii Rusiei, impiedicandu-i sa inteleaga spiritul vremurilor.

Atragerea, de catre oficialii rusi, a guvernelor si corporatiilor din Europa Occidentala intr-o serie de afaceri "minune", cu scopul de a submina solidaritatea euroatlantica, nu este decat un reflex al "realismului" traditional rusesc.

Pentru a stimula orgoliul unui continent incapabil sa se regaseasca politic, de la Stalin incoace, Rusia a tot plans de mila Europei decazute, subjugata de "imperialismul" american sau redusa la statutul de neocolonie.

Putin a incercat, iar in parte a reusit sa vrajeasca "Vechea Europa", ajutat fiind de mirajul unui pret al petrolului, care nu facea decat sa creasca, soptindu-i permanent la ureche ca Rusia s-a vindecat de obsesia imperiala si ca profitul este noua ideologie a Kremlinului.

Asa, Germania, Franta, Italia, dar si vajnici aparatori ai drepturilor si libertatilor, ca Olanda sau Austria, ani de zile s-au facut ca nu observa cum se formeaza institutiile si cum apar legile autoritarismului cleptocratic putinist si nici cum Georgia, Moldova si Ucraina erau tinute intr-un soi de imponderabilitate politica de politicieni locali, perfect integrati in retele mafiote conduse de oameni din anturajul lui Putin.

Georgia lui august 2008 si Ucraina lui februarie 2014 au fortat vechile democratii europene, nu fara o sanatoasa presiune americana, sa-si puna intr-un oarecare acord principiile clamate, declaratiile politice si actiunile concrete.

Ceea ce Putin spera sa fie testul suprem, culegerea roadelor pentru anii de "cointeresare" constanta a guvernelor din Europa Occidentala, pentru a le creste "gradul de independenta" fata de SUA, s-a transformat rapid in cosmarul cel mai mare al Rusiei; izolarea, reducerea aproape pana la disparitie a spatiului de manevra, adevaratul fundament al "realismului" rusesc.

De atunci, greselile Rusiei s-au tinut lant. Anexarea Crimeii, un act ce a iesit oarecum din logica actiunii politice traditionle ruse, desi i-a permis lui Putin sa se autointituleze "Intregitorul", asemenea lui Stalin, a insemnat parasirea de catre Rusia a "frontului ucrainean", cel putin pentru viitorul apropiat si mediu.

Provocarea si sustinerea rebeliunii pro-putiniste din sud-estul Ucrainei nu este nimic altceva decat o alta incercare disperata de a mai pastra o serie de pozitii strategice in statul ucrainean, prin intermediul impunerii unui federalism de natura sa-l transforme intr-o entitate nefunctionala.

Presiunile concertate ale Germaniei si Frantei asupra Ucrainei, pentru a accepta termenii absurzi ai "armistitiului" de la Minsk, in ambele sale variante, arata ca Berlinul si Parisul s-au grabit sa inchida "dosarul", acceptand interesele ilegitime ale Rusiei in Ucraina, dar incercand, in paralel, sa-si mentina si onorabilitatea externa.

Neaplicarea prevederilor Minsk I si Minsk II arata ca stratagema ruso-germano-franceza de a ancora Ucraina la remorca Moscovei, sub aparenta unui armistitiu democratic, a esuat, iar Washingtonul nu este strain de acest lucru.

In cele din urma, in efortul lor haotic de a concilia actiunea si principiile clamate cu obsesiile lor istorice, Berlinul si Parisul au sfarsit prin a-i dezamagi pe "partenerii" rusi si prin a-i irita pe aliatii americani.

Nu este de mirare ca "Noua Europa" a vazut in criza ucraineana o oportunitate pentru resetarea sistemului de securitate euroatlantic, bazandu-se pe o intelegere directa cu SUA.

Asa cum spun rusii, "mai departe, mai mult". Izolarea internationala a Rusiei si impunerea de sanctiuni au stimulat creativitatea propagandei politice rusesti. Pe toate canalele si prin toti actorii politici importanti, Rusia acrediteaza ideea ca, desi sustin oficial sanctiunile, tarile occidentale sunt in stare sa utilizeze orice pretext pentru a le ridica.

O serie de politicieni marginali din tarile occidentale, o pleiada de "analisti reputati", tot felul de personaje exotice sunt intens promovate de mediile ruse, cu declaratii in care sustin "absurdul" sanctiunilor si ideea ca Ucraina a fost "abandonata" de Occident.

Serghei Lavrov nu uita sa "aminteasca" in fiecare interviu, iar ultimul nu face exceptie, de faptul ca toate tarile europene "relevante", ba chiar si americanii, ii soptesc la ureche ca, daca ar organiza un nou referendum in Crimeea, dupa toate regulile, pe care Rusia l-ar castiga oricum, sanctiunile ar fi imediat ridicate.

"Realismul" ii face pe liderii Rusiei sa creada ca orice poate fi tranzactionat, intr-o pauza de pranz, indiferent de numarul si de calitatea obligatiilor internationale asumate de "parteneri".

Ceea ce refuza rusii sa inteleaga este ca, daca istoria este pentru ei o obsesie, pentru ceilalti poate fi doar o lectie. Chiar si asa, organizarea unui nou referendum in Crimeea ar fi un esec politic greu de administrat, fara a apela la forta bruta, la aparatul pe propaganda al Kremlinului.

Razboiul din Siria

Implicarea directa in Siria, o decizie menita nu doar sa securizeze prezenta militara rusa in Mediterana Orientala, dar mai ales sa-l recalifice pe Putin in postura de partener frecventabil al Occidentului, este si ea un pariu riscant.

Pe langa faptul ca Rusia a devenit obiectul urii unei parti importante a populatiei, care i se opune lui Bashar al-Assad, Putin trebuie sa evite, aproape cu orice pret, o confruntare cu extremistii din ISIL.

Odata atacati, acestia ar crea Rusiei o serie de "neplaceri" majore in Caucazul de Nord si Asia Centrala. Dupa cum evolueaza lucrurile in Siria este greu de crezut ca, la sfarsitul razboiului, Rusia va trebui sa se inteleaga doar cu Bashar al-Assad pentru a-si mentine bazele de la Tartus si Latakia.

Pana una-alta, Moscova este in plin razboi politico-economic cu Ankara, iar daca petrolul pe care apropiatii presedintelui Erdogan, asa cum spun oficialii rusi, il cumpara de la ISIL este atat de mult, reactia fundamentalistilor islamici nu va intarzia sa apara.

In curand, Lavrov se va vedea nevoit sa medieze intre kurzii sirieni si Bashar al-Assad, lucru perfect plauzibil in Orientul Mijlociu, fapt care, insa, va reduce spatiul de manevra al Rusiei in Siria, obligandu-l pe Putin sa diversifice tintele atacurilor aviatiei ruse.

Alianta cu China

Mai mult, in cautarea de piete pentru resursele sale si de furnizori de tehnologii inalte pentru o serie de sectoare strategice din industrie, Rusia pretinde ca este pe cale sa incheie o mare alianta cu China.

Zgomotoasa campanie din jurul demararii proiectului energetic "Forta Siberiei", sistemul de transport menit sa lege China de resursele rusesti, deocamdata suspendat din cauza cerbiciei cu care chinezii negociaza pretul gazului rusesc, contrasteaza cu linistea grea ce inconjoara acum proiectul.

Incercand sa demonstreze Occidentului ca poate rezista si fara sa-i vanda petrol si gaze, Putin este pe cale sa se "predea" Chinei, stiind bine ca, dupa Mongolia, Rusia este cea mai expusa tara la formidabila expansiune a Chinei, pe toate planurile. Adevarati strategi in politica, chinezii nu se grabesc sa raspunda stridentelor semne de bunavointa ale Rusiei, asteptand ca marja de negociere a Moscovei sa mai scada.

Marele Dragon incearca acum "doar" un deficit acut de pamant cultivabil, pe care Rusia il are din plin, fiind deja conectat la sistemul international de aprovizionare cu petrol si gaze naturale.

"Varianta ruseasca" ar creste imediat autonomia Chinei, dar ar lega-o de o serie de intelegeri, pe care ar trebui sa le respecte in viitor, iar acesta s-ar putea sa-i aduca auspicii mai bune decat in prezent. China isi permite sa mai astepte. Rusia?

Politica Rusiei fata de vecinii europeni inclusiv Romania

Nici politica Rusiei fata de vecinii europeni nu exceleaza in creativitate, chiar daca acest lucru nu o face mai putin nociva. Desi au pastrat toate liniile de forta ale politicii imperiale, bolsevicii au adus in politica externa o nota distincta, in care elementele dominante au fost violenta si minciuna institutionalizata.

Intervalul intre cele doua razboaie poate fi considerat "epoca de aur" a politicii externe rusesti subversive, cu efecte destabilizatoare.

Interpunerea "cordonului sanitar", bazat pe Romania si Polonia, intre Rusia Sovietica si Republica de la Weimar, i-a intarit lui Lenin convingerea ca, daca Rusia nu poate controla o tara, atunci aceasta trebuie cel putin destabilizata.

Propaganda, minciuna pura, coruptia, actiunile subversive, stipendierea unor forte politice locale, instigarea la revolta si potentarea disensiunilor interne si internationale au devenit de atunci uneltele preferate ale Rusiei, in relatiile cu statele zonei, pe care le percepe drept ostile.

In ultimul sau interviu, Lavrov, cel care face constant parada de "retinerea" si "echilibrul" diplomatiei rusesti, nu s-a sfiit sa intocmeasca la repezeala o adevarata "lista a rusinii", cu statele pe care le considera "isterice".

Romania, Polonia si statele baltice, vechii piloni ai "cordonului sanitar", au fost acuzate de rafinatul Lavrov ca, instigate de Washington si asistate de Marea Britanie, "agita mitul pricolului rus, pana la isterie".

Asa cum ne-a obisnuit de-a lungul istoriei sale contemporane, atunci cand se rafuieste cu vecinii mai mici, propaganda rusa lasa la o parte orice inhibitii diplomatice, exceland in meschinarii, care mai de care mai bizare.

Este de asteptat ca presa rusa sa se umple, din nou, in perioada care urmeaza, de articole si reportaje despre saracia si criza din statele numite, precum si de o serie de relatari ale "ziaristilor" rusi, care mai de care mai fanteziste.

Schematica in actiunile sale externe, incapabila sa depaseasca era intereselor de stat, Rusia persista in a nu intelege ca influenta internationala a unui stat este direct proportionala cu progresul pe care-l genereaza.

Modelul economic si societal construit de Putin, bazat pe o prezenta masiva a statului in toate sferele, finantat insa de un pret imens al petrolului, se prabuseste aproape in liniste.

Din nefericire pentru ea, dar si pentru noi, Rusia lui Putin nu este pregatita sa puna nimic altceva in locul sau, incercand sa umple vidul creat cu forta bruta si cu iluzia unei restauratii imperiale.

Maniera primitiva in care actioneaza nu-i face efectele mai putin devastatoare, insa ofera celor care sunt vizati indicii pretioase cu privire la modul in care poate fi contracarata.

Nici unul dintre mijlocele de exprimare ale unui stat modern nu trebuie exclus din paleta de raspunsuri care pot fi date provocarilor rusesti, de la cel mai sofisticat armament, la cel mai generos principiu.

Drumul devenirii rusesti, la capatul careia majoritatea rusilor ar putea sa se considere o parte organica a marii civilizatii iudeo-crestine, iar asperitatile ancestralului raport antitetic intre Rusia si ceilalti sa fie in cele din urma atenuate, pare departe de a se sfarsi.

Conservatorismul lui Putin, impus societatii ca o formula de reconciliere cu trecutul, aflat acum in stare de criza, reaprinde razboiul rusilor cu propria istorie, indemnandu-i iarasi sa apropie asupra ei nu doar cu ura si partinire, dar mai ales cu sentimentul acut al unei desavarsiri incomplete.

Cosmin Popa este cercetator stiintific al Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Romane, conferentiar-asociat la Facultatea de Istorie si Stiinte Politice, Universitatea "Ovidius", Constanta, conferentiar-asociat la Institutul Diplomatic Roman. Este specializat in istoria URSS/Rusiei si istoria Europei Centrale si de Sud-Est, perioada comunista si contemporana. A studiat la Bucuresti si la Moscova si este membru al Comisiei bilaterale a istoricilor din Romania si Rusia.

Despre ce vrei sa scriem?


Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 7460 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
19 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Articolul e f bun

dar cu fraze lungi cat un paragraf si formulari hiper academice, nu se intelege nici jumatate din mesaj. Pacat.

 

Articolul este scris de un cercetator, nu de un "jurnalier"

De aia frazele lungi... si formularile...

Articolul este atat de bun, incat poate fi considerat...

...un articol de referinta asupra subiectului. Intr-adevar frazele sunt academice, caracteristice unui om de cultura, fapt care reclama ca sa fie citit cu atentie si fara graba.

Si cel mai important pentr Rusia este

greseala ei "cea mai mare" de asi lua inapoi Crimeea. Hihihihihihi...

Uimitor. Autorul ne spune practic că o politică inteligentă,

creativă pentru Rusia ar fi fost să stea ca o closcă pe ouă si să se uite cum intră Ucraina in NATO si in UE. Cu tot cu Crimea. Si să-l abandoneze si pe aliatul Assad. Nu trebuia să-si umărească interesele nationale, in spiritul realismului politic, pentru că asta e o "politică invechită". Trebuia să facă ce vrem noi.

 

Rusia nu trebuie sa faca decat ce vrea ea

Dar trebuie sa tina cont ca toate natiunile au dreptul la autodeterminare, si daca fostele socialiste, satelitii URSS vor in UE si NATO, e dreptul lor, si nu e o amenintare la adresa Rusiei ci o masura de siguranta, insa daca Rusia continua agresivitatea si impotriva acestor state trebuie sa fie constienta ca vor fi reactii direct proportionale cu comportamentul Rusiei.

O politica osificata bazata pe ura si invidie ti se pare...

... inteligenta? Tu ai 4 clase?

- Rusia a ramas o sandrama goala condusa de mafie. Elita intelectuala rusa continua sa plece. Pacat de oamenii simpli si de cei de buna credinta.

Nici nu se compara cu occidentul, nu?

Unde doar 1% din populatie detin 99% din avutie... si unde coruptia este absolut inexistenta.

@iahmov - rusia vs occident

Ce vrei tu sa spui ca situatia rusului de rind e aceeasi cu cea a occidentalului de rind sau ca ar fi chiar mai buna? Ti se pare cumva calea si atitudinea Rusiei de urmat? Vezi in ea un model?

Este o ipocrizie fara margini sa incerci macar sa compari situatia dezastroasa dintr-o Rusie inapoiata si cramponata in mentalitati de acum doua secole. Viata in occident e incomparabil mai buna si de preferat iar asta o demonstreaza zecile de mii de imigranti din Rusia si tarile satelit ale ei care se indreapta anual spre occident.

Nu stiu ce vor exact acesti permanent hulitori ai occidentului care nu se sfiesc sa se puna mereu in situatii ridicole prin a apara Rusia si actiunile ei iresponsabile. Adevarul este spus foarte clar in acest articol care vine ca o lovitura cu dosul palmei peste botul tuturor trolilor si vuvuzelelor putiniste care infesteaza forumurile. Oare nu li s-a urit odata cu minciunile si mizeria morala pe care le sustine si promioveaza peste tot Rusia? Nu vedeti cum Putin se inhaiteaza cu cei mai mizerabili dictatori doar pt a se baga in seama si pt a cersi atentie? Oricum Rusia e pe butuci si nu mai are mult pina piticania atomica va fi alungata cu un shut in dos de chiar rusnacii lui iar atunci specia "trollus sovieticus" va ramine fara obiectul muncii.

Desteapta-te romane!

Asta ai inteles tu profesorov (alt nick al lui vintagev)?

N-ai vazut nici fraza cat se poate de echilibrata:
"Rusia persista in a nu intelege ca influenta internationala a unui stat este direct proportionala cu progresul pe care-l genereaza"
Ce "progres" genereaza un pitic economic si demografic care nu are alt mijloc de a se face "respectat" (citeste "temut") decat amenintarea cu forta?
Oare e chiar atat de greu de inteles ca amenintarea cu forta genereaza numai SCARBA si URA plus dorinta tuturor de a-i raspunde cu o forta si mai mare?
Referitor la ce-ai mazgalit, te-as intreba ce drept are Rusia de a opune veto-ul sau unui stat suveran care vrea sa adere la o alianta sau alta?

russia

an ramas agatata in spatiu si timp de gitul lui hitler, asta o impiedica sa evolueze normal,plus ca mai e frinata de marele oligarh care se pozeaza la bustul gol calare pe grizli pentru care daca nu ar fi america si-ar face dusmani martienii.

 

profesore

o politica inteligenta si creativa ar fi fost pentru Rusia o refacere, o regindire serioasa a modelului economic propriu. Erau faliti in '89. Comunismul lor impus Europei estice nu i-a ajutat nici pe ei cu mare lucru. Daca ar fi avut o strategie economica viabila n-ar fi fost nevoiti sa-si hraneasca propria populatie cu nationalism si intoarcerea la biserica. Ar fi atras interesul economic ale fostelor republici, ale fostilor sateliti. Sint convins ca orice produs rusesc poate fi mult mai bun calitativ decit orice produs chinezesc. Potential creativ au, resurse au, teritoriu, populatie suficiente.... Ce le lipseste?

 

Ce le lipseate? Autorespectul ca PERSOANE!

Au inlocuit acest autorespect cu respectul - sau frica - fata de tar si imperiu, pe care le-au inoculat tot timpul stapanii lor pamantesti!
Este exact ce a facut sa progreseze popoarele de calitate, care au avut un cuvant de spus in progresul omenirii in general!

sa vedem ce zic altii.....

“Rusul si tunul

Pe drumul unui mic cătun
Venea un rus, venea si-un tun,
Si tunul rus, si rusul tun."

Păstorel Teodoreanu
============================
“Rusia nu va deveni ***and, dacă va deveni vreodată, o altă copie a Statelor Unite sau a Angliei, unde valorile liberale au rădăcini adanci." Vladimir Putin
===================
“I-am asemănat odată pe rusi cu vacile care dau douăzeci si cinci de kile de lapte pe zi si apoi se baligă in sistar." Petre Ţutea
==============
“Un rus inteligent este aproape intotdeauna un evreu sau un rus cu sange evreiesc." Lenin
===============
"Cel mai rău vin

La Chisinău in cramă cand am fost,
M-am afumat cu toti intrusii
Si toti spuneau că nu e vin mai prost
Decat vin rusii." Adi Sfintes
===================================
"Existenta poporului rus ca un tot intreg organic si istoric este lipsită de sens fără construirea unui imperiu continental. Rusii vor rămane o natiune doar in cadrul Noului Imperiu. Noul Imperiu trebuie să fie eurasiatic, continental si in perspectivă mondial."
Aleksandr Dughin in Bazele Geopoliticii (2000)
======
"Prohod la sosea
.......
Toti cu totii dară,
La sosea afară,
S-au dus să privească
Oastea muscălească.
Cătei si purcei
Merseră si ei,
După cum scris este
La orice poveste.

Numa-ntr-o chilie,
Singură, pustie,
O babă rămase,
Care de ani sase
Ologită sta
In chilia sa.
Numai ea rămasă
Singură acasă
Si in mahala
Biata se văita
Si se tanguia:
— "Oameni buni! (striga)
Mi-aduceti si mie
Pomană să fie!
Măcar un cazac...
Nu de altceva
Ci numai de leac!"

Ion Luca Caragiale
============================
p.s.
zic eu:
muskalilor le lipseste inca Tzarigrad-ul.....

.................................Towarasi Trolly!.pro si auto!

...da nu sariti ase de repede sa-i aparai pe 'davai ceas davai palton'! Ca ca se supara Tanase si se bucura stalin!...
viorel ratiu cincinnati oh usa

 

Un tablou extrem de competent al realitatilor rusesti actuale!

Expert in probleme rusesti dl.Cosmin Popa,descrie realist degringolada Rusiei si miopia puterilor europene cu exceptia Angliei si a celor din flancul estic al NATO,care cunosc bine nocivitatea cismei brute rusesti!
Rusia nu va indrazni sa atace nici o tara membra NATO.
Nici Putin,nici anturajul sau,nu sunt sinucigasi!
Sanctiunile lumii civilizate asupra Rusiei vor trebui intensificate pana cand regimul lui Putin va fi sufocat economic,iar acesta va fi pus la dispozitia tribunalului international de la Haga pentru crime de razboi in Siria si contra umanitatii in propria tara!
Iluzia Rusiei ca va gasi un aliat in China este ridicola si reflecta paranoia Kremlinului!
De fapt China este viitorul rival al Rusiei pentru administrarea imensului teritoriu siberian,pe care administratia ruseasca s-a dovedit ,de secole,incapabila sa-l fructifice!
Spre deosebire de Rusia,China va popula si fructifica Siberia!
Amestecul prostesc,din grandomanie ,a Rusiei in Siria,o va arunca in vartejul terorismului islamic,la care nu are resursele,nici expertiza de a rezista!Teo

 

China nu e "viitorul" rival al Rusiei pentru teritoriu...

...este rivalul ei dintotdeauna si pentru totdeauna!
Ce i-a lipsit pana acum Chinei ca sa dispute direct Siberia a fost forta economica si militara; pai acum nu mai duce lipsa de aceste elemente, iar in scurt timp va dispune de ele la o scara si mai mare!
Sincer, ca europeni n-ar trebui sa ne bucure pierderea puterii Rusiei, fie macar pentru mentinerea la respect a rasei galbene!
Dar ce te faci cu dementa lor imperiala care ameninta vecinii europeni si cauta sa se alieze exact cu cei care le vor pune funia de gat?!

Complet de acord

Nici nu pot sa vad macar de unde fac postacii asociere intre China si Rusia. China si Rusia nu sunt in relatii atat de bune si chiar daca ar fi e clar ca interesele lor nu au nimic in comun, ba chiar dinpotriva, Rusia e subpopulata in declin, iar China e suprapopulata sin in ascensiune.

Un material foarte bun

Desi scrisa mai mult in maniera unui raport stiintific sau aritcol de revista acadmica este foarte bun, foarte complet si actual. As mai mentiona ceva: Rusia sub Putin s-a intors la modelul economic bazat pe exploatarea si comertul cu resusrse naturale primare (petrol, gaze naturale si mineruri), cu o component destul de minora in comertul cu armament. Un model ecanomic de al sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, total inadecvat secolului XXI. SUA si partial tarile UE, Japonia, Canada si Australia sunt in proces puternic de transitie de la sociatate industriala bazata pe resurse naturale si prelucrarea lor la societatea bazata pe prelucare de cunostiinte si informatie ("knowledge-based society", nu prea stiu echivalentul cel mai bun din limba romana). Componentele lui sunt technolgii "smart" inteligente, monitorizare, prelucrare si transfer de date in timp real, robotizare si automatizare, big data si analytics, mangementul energiei, ssitem energeti inteligent (samrt grid), etc. Rusia paractic nu exista in acesta schimabare majora a societati, cum nu prea exista sau sunt foarte putin implicate si celelalte tari din BRICS. Aceasta este cauza principala a scaderii pretului la petrol, gaze naturale si la mai toate resursele primare. Nu iti trebuie o tona de petrol sa faci 1000 de tablete, etc. In SUA este estimat ca pretul petrolului brut ramane sub $60/barilul pentru a lunga perioada. Iar asta v-a termina ambitiile imperiale putiniste mai mult decat forta militara a SUA.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor