Vladimir Tismaneanu, despre cine il bantuie pe Putin si PSD - partidul de tip corporatie mafiota Interviu

Romania traieste acum cea mai formidabila sansa a ei din ultimii 500 de ani, in timp ce putinismul este in expansiune. Vreau sa sper ca, lasand orgoliile si miopiile la o parte, clasa politica va intelege ca nu se va mai intalni in urmatorul secol cu o sansa similara, spune Vladimir Tismaneanu.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, profesorul Tismaneanu apreciaza ca Vladimir Putin este mai degraba impins de panica: "ofensiva lui Putin este expresia solitudinii si a anxietatii, ii este frica sa nu devina un nou Eltin. In cabinetul lui bantuie fantoma lui Eltin, tot ce nu si-a dorit, a devenit. Cred ca ceea ce l-a panicat pe Putin este riscul contaminarii Rusiei de virusul revolutiei din Ucraina."

In interviu, Vladimir Tismaneanu vorbeste despre riscul de mexicanizare a Romaniei care vine din partea PSD, "un partid de tip corporatie mafiota", dar si despre diferenta enorma dintre ceea ce citim in ziare si realitatea conversatiei politice: "Eu nu ii pot imagina pe Mitt Romney si pe Barack Obama sau pe consilierii lor avand discutii private in diverse restaurante in timpul campaniei si aranjand diverse lucruri".

Ati lansat in Romania zilele acestea cartea "Dosarul Stalin", o privire asupra totalitarismului. Cat de departe este Romania de totalitarism in acest moment?

Este o carte scrisa impreuna cu un foarte bun prieten, tanar politolog si istoric, Marius Stan, aparuta la editura Curtea Veche, in care am incercat sa aratam in ce masura totalitarismul romanesc a fost similar altor totalitarisme si in ce masura il putem compara cu cel din restul tarilor foste comuniste. Mare parte din carte a fost scrisa cand eu eram in Washington, iar Marius in Polonia, unde a avut o bursa de cateva luni.

Romania a avut parte de un stalinism sui generis, in sensul ca a fost mai consecvent, nu neaparat mai crud. Per ansamblu institutiile fundamentale ale comunismului nu s-au reformat - partidul a ramas la fel, cenzura, la fel, nonjustita comunista la fel - in pofida unor sincope, cum a fost declaratia din 1964, care a marcat un moment de despartire de anumite elemente ale trecutului prosovietic si ultrastalinist.

De aici si problemele extrem de complexe ale iesirii din totalitarism, in conditiile in care cei care au proclamat sfarsitul comunismului au fost ei insisi comunisti. Nomenclatura de diferite grade a prelungit dincolo de 1989 nu institutiile, ci mentalitatile si practicile totalitare. Iar momentul 13-15 iunie, pe care de-abia l-am comemorat, a demonstrat ca totalitarismul nu era mort.

Acum e mort?

Au trecut 25 de ani. Am avut prima alternanta in 1996, apoi a venit 2004 si in acesti 10 ani in Romania au avut loc schimbari importante in directii esentiale: directia orientarii tarii, sper ireversibila, proocidentala si directia statului de drept, a anticoruptiei si antigangsterismului organizat.

Si aceasta a doua directie vi se pare ireversibila?

Mai putin. Romania e specializata in jocuri de masti.

Una dintre spaimele acestui an electoral este riscul reaparitiei partidului stat. Exista el?

In urma cu 10 ani, am vorbit pentru prima data despre mexicanizarea Romaniei. Mexicul a fost condus decenii de un partid stat, Partidul Revolutionar Institutional, ceea ce e desigur un oximoron. Acest partid a transformat tara intr-o feuda.

Am vorbit despre asta pentru prima data in urma cu 10 ani si l-am enervat rau pe Adrian Nastase, pe atunci premier.

PSD incearca sa transforme ceea ce a fost mostenirea PCR din partidul unic in partidul mare. Aceasta a fost tendinta de la inceput a FSN, sub toate numele lui, inclusiv PSD. Au existat insa elemente care au incurcat jocurile, dezastre care au provocat sanse pentru Romania: mai intai tragedia iugoslava, care a accelarat intrarea Romaniei in NATO, apoi caderea turnurilor gemene si revolutia din Ucraina. Hegel spunea ca istoria inainteaza intotdeauna pe latura ei rea. Romania traieste acum cea mai formidabila sansa a ei din ultimii 500 de ani.

Care e aceea?

Apartenenta la UE si NATO. Suntem parte a Occidentului, Romania a fost adoptata de Occident. Vreau sa sper ca, lasand orgoliile si miopiile la o parte, clasa politica va intelege ca nu se va mai intalni in urmatorul secol cu o sansa similara, de a fi parte bona fide a clubului occidental.

Si este meritul presedintelui Basescu faptul ca a reprezentat o garantie a unei optiuni indefectibile a Romaniei spre NATO si UE. Nici cei mai acerbi critici ai presedintelui nu pot pune la indoiala acest lucru. Din pacate, unii dintre cei care il critica, poate si pentru unele lucruri cu adevarat criticabile, merg intr-o directie riscanta. Incep sa se joace cu Rusia, China.

Iar Rusia incearca sa-si refaca zona de influenta. Traim un moment in care fostul imperiu rus incearca sa-si extinda prin metode soft aria de influenta si dominatie. E fapt. Il avem in Bulgaria, incercarile sunt clare in Polonia, in Republica Ceha, in Ungaria unde legaturile in Jobbik sunt cunoscute. Mai putin cunoscute, le stiu probabil serviciile secrete, sunt legaturile unora din Romania cu Rusia. Dar se pot intui anumite elemente, citind luari de pozitie.

Imperiul reactioneaza si sansa Romaniei este sa fie parte a unei aliante, care cu minusurile ei, fara a fi idealizata, este o alianta civilizationala. E vorba de civilizatia atlantica la care Romania a aderat. Asupra acestui lucru clasa politica din Romania ar trebui sa fie in consens. Nu exista negociere asupra optiunii proocidentale a Romaniei.

Cine ar putea negocia acest aspect?

Eu ii cunosc bine pe Mircea Geoana si pe Adrian Nastase. Sunt amic cu Mircea Geoana, il cunosc de la Washington si nu ma indoiesc ca el a crezut, crede sincer si sper sa creada in continuare in proiectul euroatlantic.

Pe Adrian Nastase il cunosc din facultate si am cu el o relatie amicala. Nu l-am vizitat in puscarie, dar asta nu inseamna ca reneg faptul ca l-am cunoscut. Era un student stralucit, cu un an mai mare ca mine, ne intalneam la bufet.

Stiu ca Adrian Nastase este proocidental, ceea ce nu-l face desigur si propluralist, sunt lucruri diferite. Nu pot spune acelasi lucru cu mana pe suflet despre Victor Ponta si ma tem ca nici Crin Antonescu nu m-a convins ca a renuntat la retorica dubioasa din perioada loviturii de stat.

Eu citesc despre fuziuni, imbratisari si, ca simplu ceatean, nu cred in posibilitatea de fuziune reala cat timp imi amintesc scenele de inceputul lunii iulie 2012, incepand cu inlocuirea lui Vasile Blaga de la sefia Senatului.

Dar aici nu poate fi facuta o discutie despre limita compromisului? Pe de-o parte, avem compromisul pe care il reprezinta fuziunea, in conditiile despre care ati vorbit. De cealalta parte, se profileaza riscul partidului-stat in fata unei drepte faramitate. Care este compromisul de nefacut?

Exista un cunoscut filosof politic american care a scris "Despre compromisuri si compromisuri putrede". Vorbeste acolo si despre compromisul facut de Churchill cu Stalin in fata pericolului iminent si absolut - Hitler.

Bine ca nu sunt politician! Dar ca filosof si comentator politic cred sincer ca un compromis credibil presupune ca aceia care au participat la un atac fundamental si extrem de periculos la adresa statului de drept sa aiba curajul de a spune public ca au gresit.

Nu spun ca trebuie sa se duca dupa gratii, nu a murit totusi nimeni in vara lui 2012. Dar PNL nu ne poate cere sa uitam in ce situatie am fost. Trebuie sa spuna ca atunci s-a petrecut o eroare strategica - alianta cu un partid de tip corporatie mafiota, sunt dur, dar acesta e PSD, apoi mafiotizarea PNL, compromisurile de tip Becali etc. Este perioada in care il numeam pe Antonescu "El Crin". Daca ii pasa de partidul lui si de viitorul democratiei romanesti, trebuie spus: "am gresit si am intors in directia cea buna".

Stiti ce ma frapeaza in discutiile din Romania? Transparenta actului politic lipseste. Sunt legat de confidentialitatea unor discutii, dar constat ca in Romania intre ceea ce citesc in ziare si realitatea conversatiei politice e o distanta enorma. Eu nu ii pot imagina pe Mitt Romney si pe Barack Obama sau pe consilierii lor avand discutii private in diverse restaurante in timpul campaniei si aranjand diverse lucruri. Nu pot sa concep asa ceva.

Aveti cunostinta de asa ceva?

Am presupuneri. Citim despre injuraturi dintre diversi oameni politici si pe urma ii vedem ca se infratesc. Caragiale a fost, de fapt, un autor tragic si noi traim tragedia caragialiana mereu si mereu, desi in conditiile europenizarii politicii romanesti ar trebui sa o depasim. Alegatorul e un pion manipulabil pe o tabla pe care altii fac jocurile.

Conteaza mai mult cine e fin si cine e nas decat cine carui partid ii apartine, sunt relatii de-a dreptul tribale.

Revenind la Rusia, cum cititi strategia lui Putin?

Trebuie sa ne uitam la radacinile comportamentului international al Kremlinului. George Kennan spunea inca din 1947, intr-un articol intitulat chiar asa, ca o radacina era ideologia comunista si cealalta ideologia nationalista rusa. Ele se pot intersecta, dar nu sunt identice.

Si Putin pe care merge, comunism sau nationalism?

Pe a doua, dar o extinde spre prima. Faptul ca Putin are o proiectie globala si este sustinut de grupuri eterogene care au ca punct comun ostilitatea fata de valorile capitalismului liberal, de la radicalii din Orientul Mijlociu la comunistii greci, la cei din Boemia si Moravia, la Jobbik. Este un baroc fascisto - comunist, ceva nou.

Chavez in Venezuela nu era nici comunist, nici fascist. Era ambele.

Putinismul este in expansiune in momentul acesta. Ce nu e clar este daca este o expansiune deliberata, programata sau una baza pe panica si anxietate.

Exista varianta ca ofensiva lui Putin este expresia solitudinii si a anxietatii, ii este frica sa nu devina un nou Eltin. In cabinetul lui bantuie fantoma lui Eltin, tot ce nu si-a dorit a devenit. Exista si varianta ca nu puteai sa faci agresiunea din Crimeea fara sa fi avut un plan bine pus la punct. Este la fel de adevarat insa ca pot exista oricate planuri care sa nu fie puse niciodata in practica.

Dvs pentru care varianta inclinati?

Nu pot sa stiu sigur, dar cred din ce in ce mai mult ca e panica. Cred ca ceea ce l-a panicat pe Putin este riscul contaminarii Rusiei de virusul revolutiei din Ucraina. Se teme de o revolutie democratica in Rusia. Se apara de ea.

Exista o vorba englezeasca: nationalismul este ultimul refugiu al ticalosului. Este numitorul comun al fricii de adevar. Si in prima faza, administratia Obama n-a luat masuri la timp.

A fost ofensiva lui Putin o lebada neagra?

Da, apoi a urmat trezirea. Iar discursul lui Obama de la Varsovia cred ca este un moment esential in definirea situatiei geopolitice globale. Cu cateva zile inainte de acest discurs, l-am intrebat pe Robert Kaplan la Bucuresti ce ar fi facut Reagan daca traia momentul invaziei Crimeii. Mi-a spus asa: cred ca Reagan ar fi plecat in tarile baltice si, de la Vilnius, Riga sau Tallin, ar fi spus: "Domnule presedinte Putin, va rog cititi articolul cinci!".

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...