Romanii, propaganda rusa si crimele Kremlinului

Daca marile puteri sunt vulnerabile in fata propagandei ruse, oare cum e Romania, in conditiile in care parte din elitele ei nu s-au hotarat inca, pe deplin, daca vor o democratie liberala si un stat de drept autentic?

Putini isi mai amintesc de sovromuri. De armata rosie eliberatoare. De ofiterii NKVD si mai ales "Smers", de politia politica a Rusiei comuniste si a Uniunii Sovietice, care avea sa se numeasca ulterior KGB, ofiteri care, din 1944, au infiltrat si distrus din interior, profitand de ocupatia rusa, institutiile statului roman.

Intre faptele celor care aveau sa-si vada apoi rebotezat serviciul secret, devenit "KGB-ul" condus de Vladimir Putin si transformat, dupa 1990, in "FSB" s-a numarat si comunizarea presei romanesti, care avea sa furnizeze Moscovei importante servicii propagandistice.

Cu toate acestea, multi romani, rusi sau apuseni apreciaza funciarmente gresit si propaganda rusa, la dispozitia careia se afla Biserica Rusa, cea care si-a suspendat relatiile cu Patriarhia Constantinopolului pentru ca i-a recunoscut Bisericii Ucrainene autocefalia, si pe seful lor de la Kremlin.

Putini romani inteleg cat de eficiente sunt, deopotriva, propaganda rusa si demersurile de inlaturare in serie a adversarilor Kremlinului. In ambele sfere toxicitatea regimului Putin pare a se dovedi maxima. La propriu, nu doar la figurat.

In materie de propaganda, eficienta Kremlinului e cu atat mai tulburatoare cu cat trasaturile ei fasciste n-au determinat stanga si extrema stanga din Vest sa sisteze cochetaria cu Moscova, in al carei buzunar salasluiesc totodata nu doar extrema dreapta si nu putini conservatori.

Referendumul, victoria lui Putin

Una dintre performantele ei majore e divizarea dreptei romanesti pe marginea familiei traditionale, a carei sustinere are importante valente antioccidentale, convenind deci de minune Rusiei lui Putin.

Nu intamplator, agenda referendumului polarizator de romani, despre care e notoriu ca sunt in mare masura imbisericiti, s-a vazut impinsa energic, in ultimii ani, nu doar de BOR, ci si de extremistii pro-rusi din siajul PSD, mizand pe memoria scurta a maselor si pe aiurelile corectitudinii politice. Ale carei halucinante exagerari n-au fost tocmai putine, in ultimii ani.

Asa se explica progresul remarcabil facut de agitpropul postsovietic si in societatile deschise, occidentale. In care, la umbra conflictului pe tema migratiei, granitelor si neajunsurilor globalizarii, au patruns pe nesimtite adanc, pana spre centrul spectrului politic, destabilizandu-l durabil, ca in Germania, aflata intr-o criza politica si guvernamentala parca perpetua.

Nu mai putin eficienta s-a vadit aceasta propaganda in sfera anglo-saxona a aliantelor occidentale. Unde a contribuit substantial, daca nu decisiv, la victoria taberei pro-Brexit si, poate, intr-o masura mai mare sau mai mica, la succesul lui Donald Trump in scrutinul prezidential american.

Daca marile puteri sunt vulnerabile, oare cum e Romania, in conditiile in care parte din elitele ei intelectuale nu s-au hotarat inca, pe deplin, daca vor o democratie liberala autentica, solida si un stat de drept la fel ori versiunea light a unui putinism vag diluat, autoritar si riguros imbisericit?

Ca unii intelectuali ai Romaniei ortodoxe ezita inca sa aleaga e doar in parte urmarea aberatiilor progresismului occidental, cu tot cortegiul lui de nefacute terifiante, din unghiul multor crestini.

Otravurile cu care scapa Kremlinul de adversarii sai

Tine si de abilitatea agiptopropului putinist de a-i disocia pe liderul de la Moscova si doctrinele ideologilor lui de crimele regimului Putin. Si de a le camufla.

Or, dupa cum reliefa recent Ron Synovitz la Europa Libera, Kremlinul scapa de adversarii sai determinandu-i sa cada, pe capete, otraviti.

Cand nu sunt impuscati ca Ana Politkovskaia, se vad secerati de varii veninuri. De pilda, de ricina care l-a ucis candva pe disidentul anticomunist bulgar, Georgi Markov. Mai nou pare sa-i fi venit de hac ruso-canadianului Piotr Verzilov. Acerbul critic al Kremlinului a ingurgitat otrava la Moscova, inainte de a fi transportat, grav bolnav, la Berlin.

Militarizarea otravurilor, a substantelor radioactive, a opiaceelor si in genere a narcoticelor are o lunga traditie in Rusia. Primul atac radioactiv rusesc pare sa fi avut loc asupra ex-agentului KGB Nikolai Kokhlov, in 1957. Desi atacul a esuat, lui Nicolae Ceausescu pare sa-i fi placut, de vreme ce dictatorul roman l-a folosit frecvent pe "Radu" pentru inlaturarea adversarilor sai.

De pilda, de la Europa Libera. Nu mai putin eficienta, ca arma letala, e neurotoxina Noviciok, utilizata in asasinarea, probabil involuntara, a lui Dawn Sturgess si in tentativa de asasinat, perfect voluntara, comisa tot in Anglia asupra familiei ex-agentului secret rus Skripal.

Si tot in Marea Britanie spioni rusi l-au asasinat cu poloniu radioactiv pe fostul agent secret rus Alexander Litvinenko.

Dar otravurilor rusesti nu le cad victima doar fosti spioni spasiti. Ci si varii disidenti, critici ai lui Putin, autori de carti politice si martori in varii procese incrimininand Kremlinul.

Potrivit lui Ron Synovitz, cu un stupefiant de zece mii de ori mai potent decat morfina au fost omorati nu doar teroristii ceceni din teatrul ocupat de rebeli la Moscova, in 2002, ci si peste 120 de rusi luati ostatici de extremisti.

Cu gelsemium, o toxina varata in mancare, pare sa fi fost asasinat in Anglia, in 2009, ex-oligarhul Alexander Perepilicini, alt mare critic al lui Putin, afirma Synovitz.

Dusmanii ex-kaghebistului din Dresda Putin au tendinta sa dispara si pe baza de dioxina "TCDD". Care l-a mutilat pe fostul presedinte ucrainean Viktor Iuscenko. In rastimp, sarinul pare rezervat musulmanilor din Orientul Mijlociu. De pilda, sauditului Ibn al Khattab, care se alaturase rebelilor ceceni.

Sau adversarilor recalcitranti ai tiranului de la Damasc, Bashar al Assad, un criminal in masa foarte loial aliatului sau Putin.

Daca la toate acestea se adauga evidenta rescrierii istoriei ruse si relansarii, de catre Putin si ideologii sai, a cultului lui Stalin, devine evident cat de periculos este un regim ale carui tentacule ameninta tot mai acut nu doar Moldova oligarhizata, ci si Romania pesedizata.

Petre M.Iancu

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...