Rusia a redesenat granitele Ucrainei inca de anul trecut, insa Germania se pare ca acum incepe sa vada adevarata fata a lui Vladimir Putin. Anexarea Crimeii si razboiul Rusiei sub acoperire din estul Ucrainei au erodat increderea liderilor germani in Kremlin.
O spune specialistul Lucian Kim, jurnalist care a acoperit evenimentele din Ucraina, intr-un articol de pe blogul Reuters.
Negocierile-maraton pentru pace in Ucraina s-au incheiat cu un acord de armistitiu. Nesemnat
Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, care provine din grupul traditional rusofil al social-democratilor germani, este cel mai puternic exemplu al acestei evolutii.
Impreuna cu omologii sai din Franta si Polonia, Steinmeier a incercat sa negocieze o intelegere intre fostul presedinte ucrainean Viktor Ianukovici si protestatarii din Euromaidan, in timpul revolutiei din februarie 2014.
Ulterior, Steinmeier a fost s-a alaturat eforturilor cancelarului german Angela Merkel de a gasi o solutie diplomatica la conflictul tot mai intens, mai ales prin recentul acord de pace de la Minsk.
Secretarul american de Stat: Rusia m-a mintit in fata in multe ocazii diferite
Pentru Putin, Ucraina este de o importanta strategica. Liderul rus s-a "napustit" asupra Crimeii imediat dupa ce Ianukovici, protejatul sau, a fugit din Kiev in Rusia.
Autorul articolului noteaza ca, desi masina de propaganda a Kremlinului portretizeaza protestele Maidanului drept un puci orchestrat de CIA pentru a-l inlatura de la putere pe Ianukovici, implicarea Statelor Unite in Ucraina exista sub forma unui "dezinteres studiat" al presedintelui american Barack Obama.
Dupa ce a esuat sa "reseteze" relatiile cu Rusia in primul sau mandat, ultimul lucru pe care presedintele american il doreste este sa ii dea lui Putin sansa de a reaparea pe radarul sau. Din punctul de vedere al Casei Albe, subiectul Europa este unul incheiat cu succes, iar presedintele rus este un "mascul alfa" pe care e bine sa nu il trezeasca.
Prabusirea completa a Ucrainei si forta militara a lui Putin - temerile de la malul Marii Negre
Sursa citata o caracterizeaza pe Angela Merkel drept "liderul improbabil" al cauzei proucrainene, iar noul rol al Germaniei in acest sens ar putea fi unul surprinzator.
Inainte de interventia Rusiei in Ucraina, in urma cu un an, Obama era bucuros ca nu trebuie sa se gandeasca deloc la Europa. In acest timp, presedintele rus a s-a bazat pe legaturile comerciale si pe vina atributa Germaniei pentru Al Doilea Razboi Mondial, pentru ca Germania sa ramana neutra. In acelasi timp, Merkel a militat pentru dialog cu Rusia si stabilitate in Europa.
Intiativa lui Merkel
Fostul ambasador german la Washington, Wolfgang Ischinger, sustine ca SUA nu s-a implicat suficient in situatia cu care se confrunta Europa: "Daca am fi avut totdeauna Statele Unite la masa cand vorbim cu rusii, lucrurile ar fi fost mai echilibrate si considerabil mai de succes".
Nu este insa clar daca Ischinger a fost mai degraba critic la adresa lui Merkel - pentru ca a luat initiativa singura - sau la adresa lui Obama - pentru ca a fost reticent. In orice caz, Merkel a luat initiativa, luna trecuta, zburand la Kiev, Moscova si Minsk, alaturi de presedintele francez Francois Hollande, pentru a salva acordul initial de incetare a focului, semnat in luna septembrie.
Putin: Nimeni n-ar trebui sa aiba iluzia ca poate dobandi superioritate militara asupra Rusiei
Chiar daca rebelii prorusi au capturat orasul Debalteve dupa acordul de la Minsk, liderii occidentali aleg sa ignore incalcarea acestuia, in speranta ca estul Ucrainei se va calma in cele din urma.
In acest timp, Merkel opteaza pentru "rabdarea strategica" in Ucraina - spre exemplu, Germania a trebuit sa astepte 45 de ani pentru a ajunge la o reunificare pasnica, in 1990.
In schimb, Steinmeier este sceptic, considerand ca poate dura "o generatie pentru a crea conditiile optime, astfel incat sa putem vorbi despre o solutionare a conflictului".
Puterea Kremlinului rezida in abilitatea sa de a furniza, teoretic, o cantitate nelimitata de arme, de cand Ucraina a pierdut controlul a sute de kilometri de granita. Principala problema cu al doilea acord de la Minsk este, insa, ca reprezinta o ultima incercare.
Daca se repeta situatia din Debalteve, nu exista nicio varianta de intarire a fortelor ucrainene si nici o monitorizare adecvata de catre observatorii internationali.
Occidentul vrea sa creada ca sanctiunile il vor face pe Putin sa cedeze primul, insa acesta pariaza ca razboiul il va dobori mai degraba pe liderul ucrainean Petro Porosenko.
