Psihologie pe intelesul tau, cu Alexandra Demian: De ce nu esti fericit in cuplu? Parintii sunt de vina

O familie, in incercarea de a forma personalitatea copilului, face legatura dintre ceea ce ofera ereditatea si ceea ce preia din mediu, printr-un liant in care investesc parintii, si anume educatia.

Astfel, parintii ne formeaza sisteme de emotii, gandire si de comportament, legate de diferite etape de dezvoltare ale unei persoane si chiar ale intregii familii.

Aceste sisteme cuprind emotii, ganduri si comportamente, atitudini si valori pe care o persoana le-a invatat din surse exterioare, din figurile parentale. Ajuns in perioada adulta, copilul anterior se identifica cu rolul de sot/sotie sau parinte si reproduce atitudinile si comportamentele pe care le-a invatat de la persoanele semnificative care l-au marcat. De asemenea, preia si judecatile de valoare si normele sociale.

Alegeri inconstiente

In cadrul cuplului, se produc o serie de tranzitii intre "bagajele" cu care a fost "incarcat" copilul si fiecare dintre parteneri isi expune propria scara de valori si propriile scheme comportamentale, explica pentru Ziare.com psihoterapeutul Alexandra Demian.

Psihologie pe intelesul tau, cu Alexandra Demian: Aparitia copilului si schimbarile in cuplu

Astfel, fiecare aduce in cuplu o poveste, denumita in psihologie si "psihoterapie scenariu de viata". Acesta este format si intarit de relatiile dintre parinti sau de relatiile parinti-copil. Scenariul de viata este un plan prestabilit, astfel incat partenerii dintr-un cuplu isi joaca scenariul si aleg inconstient acele comportamente care sa-i apropie de scena proiectata in copilarie. El este construit din modele, idei bine fixate, impulsuri si permisiuni, restrictii si impuneri ale parintilor fata de copil.

Nu vi s-a intamplat sa simtiti ca uneori semanati din punct de vedere comportamental cu parintii vostri sau ca repetati, fara voia voastra, anumite situatii care nici macar nu sunt foarte placute? Asta pentru ca suntem plini de decizii deja luate pentru noi, care actioneaza acum, in perioada adulta, si in relatia noastra de cuplu.

Se intampla sa constientizam acest lucru, dar nu ne punem intrebarea daca acestea ne apartin noua sau altora, ci le acceptam ca pe niste adevaruri si le traim ca pe momente care pur si simplu trebuie sa ni se intample.

Ceea ce se intampla in cuplu este ca noi folosim diverse strategii la nivel de comunicare, comportament si atitudini, pentru a produce reactii manifeste care sa ne repete scenariul de viata pe care il avem.

Venim in cuplu si cu o serie de nevoi nesatisfacute din copilarie. Iata cateva exemple de scenarii de viata pe care le urmam inconstient:

- Ne-a lipsit figura paterna sau materna si atunci ne formam un comportament de agatare fata de oricine ne poate indeplini acea functie care ne-a lipsit si il sufocam pe celalalt. In acelasi timp, il determinam sa ne paraseasca, conform scenariului nostru de viata.

- Venim dintr-un mediu familial conflictual si nu ne gasim locul intr-un mediu armonios, asa ca alegem sa cream diferite situatii ostile, in scopul de a-i intinde limitele celuilalt, astfel incat sa recreeze scenariul agresiv pe care il cunoastem.

- Ni s-a spus adesea ca nu putem face fata situatiilor de viata si ca cel mai bine este sa ne pastram locul pe care il avem, asa ca refuzam toate oportunitatile de dezvoltare impreuna cu celalalt, umbrind nevoia de a evolua a partenerului.

- Parintii nostri nu au avut prieteni si au petrecut vacantele acasa, iar de fiecare data cand ne facem un plan pentru o excursie cu prietenii traim un sentiment de vinovatie si nepotrivire, depunand toate eforturile sa o anulam, pentru ca nu ne simtim bine.

Acestea sunt doar cateva exemple dintre miile de povesti existente. Si, binenteles, trebuie sa reflectam asupra lor deoarece anumite comportamente ale noastre nu sunt doar produsul a ceea ce am deprins din familie, dar si produsul experientei noastre personale si a manifestarii personalitatii noastre.

Influenta familiilor de origine se simte si in prezent prin directa implicare, nu doar prin bagajul emotional pe care il transmit. Desi au cele mai bune intentii, sfaturile si interventiile creeaza adesea rupturi si frustrari, inclusiv ale propriului copil, prin neacceptarea maturizarii lui.

Apar, de asemenea, si sentimente de gelozie, nu doar a parintilor, dar si a fratilor sau surorilor, acolo unde exista, reflectate asupra cuplului. Partenerii traiesc sentimente de vinovatie si se acuza unul pe celalalt pentru lipsa de atentie asupra familiilor.

Opusul tuturor acestor situatii il reprezinta lipsa scenariilor, abordata de acele persoane care actioneaza spontan, rational si cu incredere si care reusesc sa se conecteze libere la partener.

Ne putem acorda permisiunea de a ne regandi propria existenta si de a renunta la acele scheme comportamentale deja existente si preluate din mediul familial si nu dezvoltate din experienta proprie.

Alexandra Demian, psihoterapeut PsiConcept

Daca aveti vreo intrebare pentru medicii colaboratori ai Ziare.com, va invitam sa le-o adresati printr-un comentariu sau printr-un mail pe adresa sugestii@ziare.com.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

AUR se plânge că George Simion nu are acces la comisia de control a SRI. ”PNL-PSD continuă acapararea statului român”

Deputata AUR Gianina Şerban acuză că, de patru luni, Birourile permanente reunite al Camerei şi Senatului refuză, fără nicio justificare, să numească un membru al partidului în comisia...

Florin Cîțu iese la atac după tensiunile din coaliție privind candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la Capitală. Variantele propuse de fostul premier

Florin Cîţu, fost premier și fost lider PNL, a anunțat că sunt probleme privind „candidatura coaliţiei toxice” în persoana medicului Cătălin Cîrstoiu la Primăria Capitalei. El a...