Sindicalism si politica de 1 Mai

Teoretic, liderii sindicali ar trebui felicitati pentru faptul ca au refuzat incercarea de politizare, prin asocierea la protestele organizate de PSD pe 1 Mai. Ar trebui, daca in spatele acestui refuz nu ar sta, de fapt, o raca personala imptoriva lui Victor Ponta si tot felul de alte socoteli, inclusiv politice.

Rand pe rand, sefii marilor confederatii i-au trantit usa in nas tanarului presedinte PSD, care dorea sa inlocuiasca ziua micului pesedist, consacrata de Marian Vanghelie, cu ziua marilor proteste impotriva acutalului guvern.

Pregatise sloganuri nou noute, pregatise steaguri si cuvinte potrivite si spera sa obtina si figuratia necesara unui spectacol complet. Noi avem propriul calendar de proteste, nu ne intereseaza actiunile unui partid politic, a fost raspunsul standard primit de Victor Ponta.

Dar imprudentul domn Ponta ar fi trebuit sa se astepte la asa ceva, cat timp relatia sa cu liderii sindicali nu este chiar una de invidiat. Mai arogant din fire, dupa modelul mentorului sau, Victor Ponta a scapat cu ceva timp in urma niste afirmatii nu tocmai inspirate, desi adevarate, in privinta averilor unor lideri sindicali, care acum nu l-au uitat.

In plus, sa nu uitam ca relatia PSD cu sindicatele era mediata in principal de cei doi mari sindicalisti atrasi in partid: Marian Sarbu si Miron Mitrea. Unul a plecat din PSD, celalalt se pregateste, se pare, sa faca aceeasi miscare si, in orice caz, nu este unul dintre apropiatii noului presedinte, in pofida sprijinului conjunctural acordat la congres impotriva lui Mircea Geoana.

Se astepta cumva Victor Ponta ca centralele sindicale sa i se alature taman in zona in care fostul lor tovaras, foarte posibil viitor ministru al Muncii, lanseaza cu surle si trambite noul partid de stanga al carui presedinte se pregateste sa fie? Daca da, naivitatea domniei sale este dezamagitoare.

Dar lasand la o parte jocurile politice, liderii sindicali stiu bine ceea ce Victor Ponta nu pare sa fi inteles.

Avand de ales intre a sta pe pajiste langa un gratar sfaraind, cu maneaua racnind la maximum din tranzistor, cu micul intr-o mana si berea in cealalata, si perspectiva unor strigaturi pe sec in mijlocul Bucurestiului, romanii nu ar avea niciun dubiu ce ar fi de ales.

Intr-o zi ca aceasta, mobilizarea la proteste este cumplit de grea cat timp oamenii mai au in buzunar bani de-o bere si-o friptura. De altfel, sa ne amintim, sindicatele au evitat intotdeauna marile demonstratii de forta in zilele libere de primavara si vara, tocmai de teama unui esec penibil.

Daca insa aceste socoteli politice si organizatorice nu ar fi dat rezultat cu minus, ci cu plus, cu siguranta sindicatele n-ar fi avut nicio apasare sa participe la o actiune politica, asa cum au tot facut-o, fara retineri, prin campaniile electorale.

Niciunde in lume liderii sindicali nu sunt niste sfinti de pus in rama. Peste tot sindicatele digera greu reformele care afecteaza salariatii si, pana la urma, asta e menirea lor. Dar exista o limita dincolo de care nici sindicatele nu pot trece. Atunci cand vezi corabia scufundandu-se, nu poti cere continuarea petrecerii.

Nu exista guvern caruia sa nu-i placa sa dea bani. E ca si cum ar exista vreun partid politic care nu doreste sa castige alegerile.

Dar este foarte clar ca in acest moment, fara restructurarea aparatului si a cheltuielilor bugetare, fara directionarea fiecarui banut catre mediul privat unde sa produca locuri de munca si apoi sa se intoarca, inmultit, la buget, corabia se scufunda. Si la apa vor intra bugetarii deopotriva cu angajatii de la privat.

Ma indoiesc ca domnii Costin, Hossu, Petcu sau Nistor nu inteleg acest lucru. Dar isi apara la randul lor pozitiile, vanzandu-le sindicalistilor impresia ca ii apara. Nu e deloc asa.

Daca ne uitam la lumea sindicala vom vedea ca sefii ei sunt, practic, inamovibili. Si-au parasit pozitiile doar personaje precum Victor Ciorbea, Miron Mitrea sau Marian Sarbu, care au facut pasul bine pregatit si logic, in politica.

In toti acesti multi ani de putere, sefii miscarii sindicale din Romania au adunat averi semnificative, care ii apropie mai mult de top 300 decat de palmele batatorite ale muncitorului.

Masinile, casele si conturile lor vor fi aparate de-acum si de indiscretia Agentiei de Integritate, dupa ce, bietii de ei, s-au simtit hartuiti de obligativitatea declararii averilor si intereselor.

Din nefericire pentru Romania, miscarea sindicala nu e cu nimic mai breaza decat clasa politica. Se folosesc una de cealalta fara rezerve pentru s-si promova interesele, care nu nimic de-a face cu platitorii de taxe, impozite sau cotizatii.

Candidat comun PSD-PNL la alegerile prezidențiale? Băsescu: ”Spuneţi-mi care din partidele astea ar fi de acord să susţină candidatul celuilalt? Eu zic că niciunul”

Fostul preşedinte Traian Băsescu a afirmat duminică seara, 28 aprilie, că nu vede posibilitatea ca PSD şi PNL să aibă un candidat comun la alegerile prezidenţiale. „Nu. Spuneţi-mi...

Până când se mai consideră Firea „candidat de sacrificiu”. Caracterizarea făcută lui Nicușor Dan: „E inteligent. Eu am fost olimpică la română, dar nu m-am lăudat”

Gabriela Firea a declarat că datele arătau că un independent va putea să coaguleze voturile şi de pe stânga şi de pe dreapta, dar a precizat că membrii şi simpatizanţii social-democraţi,...